România contemporană asistă la o metamorfroză în domeniul turismului, în care fermele cu animale prietenoase își dispută suprematia cu grădinile zoologice învechite ale unei epoci trecute. Grădinile zoologice, reprezentante ale comunismului, sunt uitate, în timp ce fermele din parcuri tematice câștigă rapid popularitate.
În prezent, conform datelor din noiembrie 2025 furnizate de Agenția Națională pentru Mediu, în România au mai rămas sub 20 de grădini zoologice publice. Aceste instituții sunt constrânse de costurile exorbitante ale întreținerii animalelor sălbatice, iar în ultimii ani au suferit o erodare a vizitatorilor și a resurselor financiare. În contrast, fermele cu animale domestice, amplasate în zone de recreere, au devenit adevărate atracții turistice.
Un exemplu notabil este Dinosaur World Transylvania, deschis în 2021 lângă Hațeg. Acesta a fost conceput cu scopul de a recrea atmosfera din era dinozaurilor, dar atracțiile sale nu se limitează la exponate de dinozauri; vizitatorii au ocazia să interacționeze cu o varietate de animale domestice, inclusiv oi, capre și ponei, dar și specii neobișnuite precum bizonii americani. Reprezentanții parcului subliniază că apropierea de aceste animale este o experiență rară și captivantă pentru copii și familii.
Pe malurile Begăi, Complexul turistic Valea lui Liman, fondat în anii ’70 și modernizat ulterior, atrage turiști printr-o fermă plină de animale domestice. Vizitatorii pot interacționa cu diverse specii, inclusiv iepuri și păsări emu, oferind hrană acestora, ceea ce creează o atmosferă plină de veselie pentru familiile care aleg acest loc de destindere. O turistă din Timișoara afirmă că faptul că copiii au putut să mângâie animalele a fost experiența de neuitat a zilei.
O altă destinație populară este Brambura Park, situat în Valea Avrigului, care oferă o zonă dedicată animalelor domestice. De asemenea, ferma de cerbi și ciute de la Poiana Neamțului, deschisă în 2008, permite turiștilor să admire aceste animale din apropiere, respectând anumite reguli de siguranță.
Pe de altă parte, grădinile zoologice, odinioară locuri de fascinație, s-au transformat în adevarate poveri pentru administrațiile locale. De-a lungul decadelor, numeroase astfel de instituții s-au confruntat cu probleme financiare severe, necesitând costuri de întreținere astronomice, comparativ cu veniturile generate din bilete. Până în 2025, grădina zoologică din Hunedoara, care a activat timp de 50 de ani, a fost nevoită să își încheie activitatea, atrăgând atenția asupra neajunsurilor sistemului de grădini zoologice din România.
Modelele anterioare, caracterizate prin constrângeri financiare și critici din partea experților pentru tratamentele necorespunzătoare ale animalelor, nu mai sunt viabile. Din anii ’70, numeroase voci s-au ridicat împotriva condițiilor precare din grădinile zoologice, comparându-le cu menajeriile de pe vremuri, unde animalele erau neglijate.
În concluzie, tranziția de la grădinile zoologice la fermele cu animale domestice marchează o schimbare semnificativă în percepția românilor și în modul în care aceștia interacționează cu natura. Această tendință nu reflectă doar o adaptare la normele externe de protecție a mediului, ci și o răscruce culturală, unde oamenii își redescoperă bucuria de a interacționa cu animalele într-un mediu care le asigură necesitățile de bază și satisfacția estetică.
Discussion Questions
- Cum credeți că tranziția de la grădinile zoologice la fermele cu animale domestice reflectă schimbările culturale din România?
- Ce avantaje și dezavantaje vedeți în experiențele oferite de fermele cu animale comparativ cu cele din grădinile zoologice?
- În ce măsură credeți că interacțiunea directă cu animalele domestice contribuie la educarea copiilor despre natură și mediu?
- Cum poate influența popularizarea fermelor cu animale domestice pe termen lung susținerea conservării speciilor sălbatice?
- Care credeți că ar fi soluțiile pentru a îmbunătăți situația grădinilor zoologice, dacă acestea ar trebui să continue să existe în România?
