Recent, o situație îngrijorătoare a fost semnalată într-un spital din sudul țării, unde pacienți cu afecțiuni cronice sunt aduși de ambulanțe în Unitățile de Primiri Urgențe (UPU) sub pretextul unei urgențe medicale. Aceasta se întâmplă mai ales în apropierea sărbătorilor, când familiile doresc să plece în vacanță și își lasă vârstnicii sau bolnavii în îngrijirea spitalelor. Medicul Cristiana Geormăneanu, de la Spitalul Județean Clinic de Urgență Craiova, a observat că numărul acestor pacienți a crescut semnificativ.
„Aici s-a găsit o breșă”, declară medicul, subliniind că în lipsa locurilor în centrele sociale, spitalele devin o soluție de „plasare”. Pacienții cu demență sunt aduși pentru diverse motive, iar doctorii îi examinează deși în multe cazuri nu necesită internare.
„Bătrânii se simt mai în siguranță aici, în spital”, spune medicul Geormăneanu. De cele mai multe ori, rudele aduc pacienții în UPU, recunoscând că nu este vorba despre o urgență reală, ci despre nevoia lor de a pleca în vacanțe fără îngrijorări. Această practică ridică multe semne de întrebare, mai ales că medicii trebuie să investigeze fiecare caz în parte.
Directorul medical al Spitalului Județean de Urgență Slatina, Florin Popa, afirmă că este evidentă tendința familiilor de a aduce pacienți care ar putea fi îngrijiți în alte locuri. „Dacă un pacient nu necesită internare, dar rudele își doresc să-l plaseze pentru câteva zile, sistemul sanitar este suprasolicitat”, explică Popa.
În plus, medicul subliniază că cei cu afecțiuni cronice trebuie să respecte recomandările și să continue tratamentele, altfel riscă agravarea stării de sănătate. Chiar dacă numărul prezentărilor în urgență e mare, rata de internări rămâne mică. Acest sistem aduce presiuni suplimentare asupra unităților de urgență, care sunt deja aglomerate.
O soluție posibilă pe termen lung ar fi transformarea spitalelor mici în unități specializate pentru afecțiuni cronice. „Mult prea multe spitale mici nu au secții specializate, și, în cele din urmă, cazurile ajung tot în spitalele de urgență,” adaugă Popa.
De asemenea, se subliniază importanța unei colaborări mai bune între sistemele de asistență socială și cele medicale. „Dacă familia nu este sinceră cu privire la motivul vizitei, atunci investigarea devine mai complicată,” atrage atenția Florin Popa. Familiile care nu pot susține costurile îngrijirii sunt adesea lăsate fără alternative, iar acest lucru afectează întregul sistem.
În concluzie, este esențial să găsim soluții eficiente pentru a sprijini atât pacienții, cât și membrii familiilor care își doresc să se bucure de timpul liber fără a-și lăsa vârstnicii în pericol. Un echilibru între asistența socială și cea medicală este necesar pentru a evita situații de stres atât pentru pacienți, cât și pentru cadrele medicale.
Discussion Questions
- Care credeți că sunt motivele principale pentru care familiile aleg să își lase vârstnicii în spitale în loc să caute alte soluții de îngrijire?
- Cum ar putea fi îmbunătățită colaborarea între sistemele de asistență socială și cele medicale pentru a preveni abuzurile sistemului de urgență?
- Ce impact credeți că are această practică asupra calității îngrijirii pentru pacienții care au nevoie de asistență medicală reală?
- Care ar fi soluțiile posibile pentru a reduce numărul de pacienți aduși în UPU care nu necesită internare?
- Cum ar trebui să abordeze medicii situațiile în care descoperă că pacienții sunt aduși de familii fără o urgență medicală reală?
